Vremea nemaniei...

Eu, Tudor Gheorghe in solii, trimis
Cu cintul meu pe plaiul Romaniei
-O flacaruie a unei candele*n abis
Un dangat trist , de clopot
in tacerea Nemaniei...

...atat de singur impotriva tuturor
Urat marunt , urat pentru nimicuri
Ascuns in pasare, deschis in zbor
Deschis in cantec
si deschis in vise...

Decand ma stiu, ma stiu venit
Din alta lume si din alte vremuri
Trimis de Infinitul infinit
Si de poeti trimis
si cu poeme

Prin recital de cintec- poezii
In stare sa topeasca in oameni ferul
-Prin foc ce arde*n tril de ciocarlii
Si*n vers nemuritor
de-a luil Vieru

Si prin simpletea erbii pe mormant
Prin complicatul stropului de roua
Incerc sa va aduc printr*un cuvant
Sublimul har ,
Dumnezeesc ,
si voua...

Incerc sa va transform din rai in blinzi
Si deznadejdea voastra in speranta...
Chiar nu vedeti ca sunt ca voi , flamind
-De bunatate
sunt flamind
si toleranta...

Va strig, va rog , va tot indemn sa reveniti
La frumusetea martiala a poeziei
Numai de ea ma poti sa fii calauzit
Prin tulburele vremi
a Nemaniei...

Dusmanii mei nu*s morile de vant
E Capatos si generala indobitocire
Si silicoanele prin care anticristul pe pamint
Nu vrea
doar stapinirea trupului
ci vrea a firii

Si nu intimplator am fost venit
Cu cintul meu pe plaiul Romaniei
-O flacaruie sunt de candela*n abis
Un dangat sunt de clopot
in tacerea Nemaniei...

09 ianuarie 2012
Chisinau
Basarabia